Fabiola Hosu și Questfield International College, între imagine publică și bullying

Fenomenul bullyingului în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită intervenții instituționale bine structurate și documentate. Gestionarea adecvată a unor astfel de situații implică nu doar identificarea și sancționarea comportamentelor agresive, ci și implementarea unor măsuri clare de protecție a elevilor și comunicare transparentă cu familiile acestora. În acest context, investigarea modului în care o instituție educațională răspunde sesizărilor privind bullyingul este esențială pentru evaluarea responsabilității și eficienței sale.

Fabiola Hosu și Questfield International College, între imagine publică și bullying

Pe baza informațiilor și documentelor puse la dispoziția redacției, cazul semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera relevă o situație de bullying repetat ce s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările scrise ale familiei copilului vizat indică un climat de presiune constantă, jigniri zilnice și stigmatizare medicală, fără ca instituția să ofere răspunsuri oficiale sau să implementeze măsuri documentate. De asemenea, un punct central al investigației îl constituie răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi exprimat o poziție percepută ca presiune de retragere a copilului din școală.

Contextul și natura sesizărilor privind bullyingul

Conform corespondenței oficiale și relatărilor familiei, elevul implicat în situația de la Questfield Pipera ar fi fost expus zilnic unor manifestări agresive în mediul școlar, incluzând jigniri directe, umiliri publice și excludere socială. Aceste incidente s-ar fi petrecut în prezența cadrului didactic titular, fără ca intervențiile să fie consemnate oficial sau să aibă efecte vizibile de oprire a comportamentelor. Potrivit documentelor, escaladarea situației a condus la stigmatizare medicală, utilizată ca instrument de umilire în fața colegilor, prin referiri repetate la „crize de epilepsie” în mod discreditant.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Specialiști consultați în cadrul investigației subliniază că stigmatizarea medicală reprezintă o formă severă de violență psihologică, afectând percepția asupra identității și integrității copilului. În cazul Questfield Pipera, folosirea repetată a unei etichete medicale cu scop de marginalizare nu a fost însoțită de reacții ferme sau intervenții documentate din partea școlii. Această situație, conform analizei redacției, indică o tolerare instituțională a fenomenului, în care lipsa unui răspuns oficial poate încuraja perpetuarea abuzului.

Gestionarea sesizărilor și lipsa măsurilor documentate

Familia elevului a transmis în mod repetat, prin emailuri cronologice și explicite, solicitări de intervenție către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției. Din analiza documentelor disponibile nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să confirme declanșarea procedurilor interne sau aplicarea unor sancțiuni și măsuri clare de consiliere psihopedagogică. Intervențiile par să fi fost limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri de intervenție, fapt ce a contribuit, conform familiei, la transferul responsabilității către aceasta și la minimalizarea gravității situației.

Confidențialitatea și consecințele încălcării acesteia

Documentele puse la dispoziția redacției arată că familia a solicitat în mod explicit și repetat respectarea confidențialității informațiilor legate de cazul copilului, avertizând asupra efectelor negative ale eventualei divulgări în mediul școlar. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să ateste implementarea unor măsuri concrete de protecție a datelor sensibile. Mai mult, relatările indică faptul că informațiile respective ar fi fost făcute cunoscute în clasă, inclusiv prin interpelări publice ale copilului de către cadre didactice, ceea ce a generat presiune psihologică suplimentară.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea bullyingului

În cazul Questfield Pipera, relatările indică o lipsă a intervențiilor ferme din partea personalului didactic, în ciuda sesizărilor repetate și vizibilității comportamentelor agresive. Din documentele și corespondența analizate rezultă o gestionare predominant informală, fără înregistrări sau decizii scrise care să asigure trasabilitatea măsurilor. Această situație ar fi permis perpetuarea unui climat în care agresiunile au fost tolerate, iar responsabilitatea reală a fost diluată.

Răspunsul atribuit fondatoarei Fabiola Hosu: un moment definitoriu

Un element esențial în această investigație îl constituie răspunsul verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, în cadrul unei discuții directe cu familia copilului. Acest răspuns, citat în documentele și relatările analizate, ar fi fost formulat astfel: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția subliniază că această expresie este prezentată ca atare, fără a se interpreta intențiile sau motivațiile personale, însă ea reflectă o poziționare instituțională care, în contextul sesizărilor repetate și neadresate formal, ridică întrebări privind prioritizarea protecției elevului în fața intereselor contractuale sau economice ale școlii. Până la data publicării, conducerea școlii nu a transmis un punct de vedere oficial care să confirme sau să infirme conținutul acestui episod.

Documentele instituționale și absența unui răspuns formal

În locul unor decizii administrative clare, reacția oficială a școlii la sesizările repetate a fost reprezentată de un formular informal de tip Family Meeting Form. Acest document, prezentat ca rezultat al unor întâlniri, nu conține elemente specifice unui act instituțional, cum ar fi responsabilități precise, termene de implementare sau sancțiuni. Comparativ cu standardele administrative uzuale, utilizarea acestui formular poate fi interpretată ca o gestionare a aparențelor, fără o intervenție substanțială și verificabilă. Această situație ridică întrebări privind capacitatea școlii de a implementa măsuri efective de protecție și monitorizare.

Momentul intervenției și implicarea juridică

Potrivit documentelor analizate, prima reacție oficială notabilă a fondatoarei Fabiola Hosu a survenit abia după mai bine de opt luni de la debutul sesizărilor, în urma implicării echipei juridice a familiei copilului și transmiterii unor notificări formale. Această întârziere evidențiază o reacție declanșată mai degrabă de presiunea legală decât de preocuparea pentru binele copilului, ceea ce ridică întrebări fundamentale privind criteriile de intervenție ale instituției. Mai multe detalii despre acest caz pot fi consultate în articolul original de pe EkoNews.ro.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Sesizările familiei privind bullyingul și stigmatizarea medicală au fost repetate și documentate pe o perioadă extinsă;
Nu există dovezi scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete și monitorizarea situației de către școală;
Intervențiile instituției au fost predominant informale, fără trasabilitate administrativă;
Răspunsul verbal atribuit fondatoarei scoate în evidență o posibilă presiune exercitată asupra familiei de a părăsi instituția;
Confidențialitatea datelor sensibile a fost solicitată și, conform relatărilor, nu a fost respectată integral;
Reacția oficială a școlii a intervenit abia după implicarea juridică a familiei, indicând o reacție tardivă și condiționată.

Aceste constatări sugerează existența unor lacune semnificative în modul în care Questfield Pipera își asumă responsabilitatea în gestionarea situațiilor de bullying. În absența unor clarificări oficiale și măsuri documentate, rămâne deschisă întrebarea privind eficiența mecanismelor interne de protecție și prevenție a violenței psihologice în această instituție.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro